- trebuínţã
- s. f., g.-d. art. trebuínţei; pl. trebuínţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
trebuínţã
Look at other dictionaries:
trebuinţă — TREBUÍNŢĂ, trebuinţe, s.f. 1. Nevoie, necesitate. ♢ loc. adj., adv. De trebuinţă = folositor, necesar, util; trebuincios. ♢ expr. Îmi face trebuinţă (sau am trebuinţă de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Ieşit din uz) Treabă,… … Dicționar Român
necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… … Dicționar Român
nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… … Dicționar Român
trebuincios — TREBUINCIÓS, OÁSĂ, trebuincioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Necesar, folositor, util, de trebuinţă, trebuitor. [pr.: bu in ] – Trebuinţă + suf. ios. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TREBUINCIÓS adj. 1. v. util. 2. cerut,… … Dicționar Român
neapărat — NEAPĂRÁT, Ă, neapăraţi, te, adj., adv. I. adj. 1. De care nu te poţi lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ♢ expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuinţă) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te… … Dicționar Român
cerinţă — CERÍNŢĂ, cerinţe, s.f. Nevoie; pretenţie; exigenţă. – Cere + suf. inţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERÍNŢĂ s. 1. exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă … Dicționar Român
jaluzea — JALUZEÁ, jaluzele, s.f. (De obicei la pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subţiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., aşezate paralel şi orizontal pe două chingi sau lănţişoare în aşa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să… … Dicționar Român
lipsă — LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ loc. adv. (jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte.… … Dicționar Român
treabă — TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ expr. A avea treabă = a fi ocupat. A şi căuta (sau a şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în… … Dicționar Român
întrebuinţa — ÎNTREBUINŢÁ, întrebuinţez, vb. I. tranz. A folosi, a utiliza. ♢ refl. pas. Acest produs se întrebuinţează în industria chimică. – În + trebuinţa. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNTREBUINŢÁ vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3 … Dicționar Român
